Cozonacul – Istorie si Traditie

Cozonacul a fost- este si -va fi mereu prajitura nelipsita de pe mesele romanilor in timp de sarbatoare si nu numai. Mireasma dulce si aromata a cozonacului proaspat scos din cuptor prevesteste o mare sarbatoare de foarte multi ani.

 Desi exista sute de retete cu diferite arome si ingrediente alese pe gustul fiecaruia, fiecare reteta are istoria ei. In fiecare familie traditionala, aceasta se mosteneste de la mama care o are de la bunica si ea la randul ei de la strabunica si tot asa. 

Credem cu tarie ca acest desert ne apartine noua, romanilor, ca noi l-am inventat, desi s-au facut descoperiri arheologice care ne dezvaluie faptul ca strabunii cozonacului existau si Antichitate.

Retetele pe vremea acea erau mai putin fastuase ca acum, in Egiptul Antic oamenii faceau mai multe feluri de paine dospita si indulcita cu miere. Grecii au adaugat miere si nuci acestei paini, iar Romanii, cei mai inventivi au preluat de la egipteni cuptoarele si painea dospita pe care au innobilat-o cu oua, unt, miere, nuci, alune si fructe uscate.

Stramosii cozonacului au fost atat de apreciati in acele vremuri incat erau oferiti zeilor ca ofrande, iar retetele s-au “furat” de la un popor la altul fiecare modificand reteta si ingredientele dupa propriul plac.

Astfel ca, in zilele noastre acest cozonac isi gaseste locul pe mesele multor popoare sub diferite denumiri, forme, gusturi, arome, fiecare considerandu-l parte din propria traditie.

Daca luam in considerare ingredientele folosite in prezent in retetele cozonacului am putea spune ca este un desert international, avand in vedere faptul ca, fiecare ingredient are alta tara de provenienta, cacaua provine din Africa, aromatul rahat este traditional turcesc, esentele de rom provin din Vestul Indiei, portocalele din Grecia, iar lista poate continua.

Cu toate acestea, noi romanii ne insusim acest produs ca fiind al nostru, pastram traditia strabunilor si modul in care acestia si-au pus amprenta pe acest desert si nu ratam nici o ocazie sa ne mandrim cu el.

Pentru ca internetul este plin de retete noi si sofisticate ale acestui desert noi ne-am propus sa va prezentam doua retete vechi pentru a va starni curiozitatea de a intelege cum se preparau acestia acum 180 de ani.

Una din retete ii apartine lui Mihail Kogalniceani si Costache Negruzzi pe care au scris-o in 1841 in “Trebi gospodaresti”:

“„Ia trei ocă (1 oca = aproximativ 1 kg – n.n.) de făină, faci plămădeală cu o litră (aproximativ 250 g – n.n.) de drojdie de bere şi cu una litră de lapte, puind şi trei ouă întregi. Laşi de dospeşte frumos şi pui două litre şi jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit şi sarea trebuincioasă şi, frământându-l până ce se desprinde de mâini. Apoi lasă de dospeşte frumos şi, după ce au dospit bine, întoarce aluatul, îl mai lasă puţin de şede, pe urmă, făcând cozonaci, îi ungi cu gălbenuş de ou şi-i dai la cuptori”.

O alta reteta veche este scrisa de cunoscuta Ecaterina Steriade in 1871:

“Pentru a prepara acest fel de cozonaci, se ia una oca de făină şi se amestecă cu una oca de lapte, 150 dramuri (1 dram = 3,18 grame – n.n.) drojdie de bere, un gălbenuş de ou, mestecând-se pâmă face spume, şi apoi se lasă de dospeşte de căldură.

Când aluatul va fi gata, să fie pregătite 75 gălbenuşuri bătute în oală cu jumătate de oca de zahăr, răzătură de la o lămâie, 10 dramuri apă de flori şi un păhărel de rom.

Toate acestea, amestecate cu polonicul şi puse în covată, unde sunt puse 4 oca floare de făină (făină de claitate superioară, cernută de două ori – n.n.) şi împreună cu aluatul dospit şi sarea trebuitoare, începeţi a frământa adăugând o litră de lapte, apoi să fie pregătit 175 dramuri unt pe care-l veţi pune în aluat, oprind însă puţin a unge covata cu mâinile.

Se frământă bine până face beşici, se lasă de dospeşte şi se unge o masă uscată cu unt, unde veţi aduna cozonacii. De voiţi împletiţi, se pune pe hârtie unsă, iar de nu, ungeţi tingirile şi-i puneţi în ele numai pe jumătate.

Se lasă apoi de cresc până se umple tingirile, se ung cu ou pe deasupra şi se dau în cuptor.”

Indiferent cand s-a scris prima reteta, cine a inventat-o si ce denumiri are in intreaga lume, cozonacul va ramane un preparat traditional care va umple fiecare masa cu aroma si gustul sau minunat.

Pregateste-l  si tu pentru cei dragi, pune-l pe masa la fiecare sarbatoare si ajuta traditia sa isi urmeze drumul si in viitor.